Femeile devin mediatic si politic interesante doar cand isi risca viata, nu cand o dau, cand o cresc, cultiva, educa, ingrijesc

Am citit zilele trecute un articol al d-nei Mihaela Miroiu despre sacrificiul învăţătoarei Cristina Anghel, aflată în greva foamei pentru apărarea drepturilor unei întregi categorii sociale. Un articol despre politică, principii, lectii de viata, din care voi reda câteva fragmente care mi-au atras atenţia în mod deosebit.(aici aveţi articolul integral)

,,Scriu acest articol in momentul in care Cristina Anghel intra in a 54-a zi de greva foamei. De patru zile a acceptat perfuzii minime. Sunt sperante ca va supravietui acestui autosacrificiu pentru statul de drept in Romania. Aceasta femeie extraordinara isi risca viata pentru aplicarea unei legi privind majorarea salariilor cadrelor didactice.
In Decembrie 89, in ciuda intunericului, frigului si foamei, mii de romani si-au riscat viata pentru libertate, nu pentru paine. Ei au strigat Jos dictatura!, nu Jos ratiile alimentare! Cristina Anghel nu striga: vreau bani pentru mine, ci spune clar, limpede si cu blandete: vreau sa traiesc intr-un stat unde legile sunt respectate si oamenii se supun legilor si numai lor, nu vointei arbitrare a unor ocupanti ocazionali ai puterii politice. (...)

In Parlamentul Romaniei sunt 90% barbati. Cele 10% femei exista acolo, in mare masura fiindca puternicii din randul celor 90% le-au selectat candidatura pe criterii care de loialitate fata de ei insisi sau, uneori, de capricii personale. Cele inca 40% inexistente in Parlamentul Romaniei fac parte din categoria celor care nu au putere, a celor carora regimurile arbitrare si cele patriarhale le desconsidera interesele. Felul in care le calca in picioare este evident: domeniile feminizate, cu exceptia justitiei, de care politicienii se tem macar un pic, sunt cele mai prost platite, la ora actuala, salariile din aceste domenii sunt sub limita de supravietuire: educatia, sanatatea, administratia, cultura. Cum se pot opune femeile dictaturii care le desconsidera? Calea politica, in lipsa aplicarii Legii Egalitatii de Sanse intre Femei si Barbati, nu le este accesibila. Spre deosebire de alte state europene, noi nu avem un minim de reprezentare a femeilor de 30-40% in Consiliile locale si in Parlament. Absolventii facultatilor care te fac apt pentru guvernare: Stiinte Politice, Administratie Publica, Studii Economice, Drept, Sociologie, Relatii Internationale sunt in proportie de peste 70% femei. Selectia actuala a politicienilor, sub aspectul pregatirii este o contraselectie, iar sub aspectul genului este profund discriminatorie.
Imaginati-va ca, in cazul nostru, nu Cristina, ci Cristian Anghel ar fi ofiter al armatei Romane si ca Parlametul ar avea 90% femei care ar socoti ca sunt importante doar domeniile in care lucreaza ele: educatie, sanatate, administratie si ca, baietii acestia care se joaca de-a razboiul, fara sa ajunga niciodata pe front decat in numar foarte mic, ar trebui sa fie ultimii in grila de salarizare, la fel ca si cei care lucreaza in Serviciile secrete, mai ales ca Romania nu e tocmai tinta terorismului si spionajui. Importante sunt numai serviciile de educare, ingrijirea sanatatii, administrare. Ofiterul Cristian Anghel ar avea 650 de lei pe luna, cat sa isi cumpere covrigi, sa isi plateasca intretinerea, consumul celor doua becuri de 40 de wati, crema de lustruit bocancii si cate o camasa de doua ori pe an. Degeaba s-ar sindicaliza si ar lua colectiv atitudine publica. Nici nu l-ar vedea nimeni pana intr-o zi in care omul ar intra in greva foamei impotriva desconsiderarii armatei si neaplicarii legii care le permite ofiterilor sa nu traiasca din covrigi.
Cristina Anghel, de aceasta data, este cea care recurge la un gest extrem. Ea nu are putere. Care este puterea celor fara de putere, adica a femeilor? Ele nu conduc nici macar sindicatele din propriile domenii. Interesele lor sunt mereu reprezentate de aceiasi barbati incapabili sa le apere de desconsiderare.
Cazul Anghel ne spune ca femeile devin mediatic si politic interesante doar cand isi risca viata, nu cand o dau, cand o cresc, cultiva, educa, ingrijesc. Politic, Romania este statul cu cele mai dispretuite femei."

Este opinia unei distinse personalităţi culturale şi ştiinţifice care susţine activ mişcarea feministă din România. Fără să mă consider o feministă, nu pot să nu observ adevărurile din aceste rânduri, chiar dacă situaţiile prezentate pot fi interpretate nu neapărat diferit dar poate din unghiuri diferite.

E adevărat că sunt puţine femei în Parlamentul României dar, din cele puţine câte sunt, cu siguranţă se găsesc câteva care îşi merită cu prisosinţă locul.

Foarte adevărat este faptul că educaţia, sănătatea, administraţia, cultura şi, aş adăuga eu, asistenţa socială sunt domenii ocupate în proporţie covârşitoare de femei. Faptul că sunt cel mai prost finanţate nu cred că mai poate fi considerat o coincidenţă.
Toate aceste adevaruri care dor si ne costa atat de mult pot fi analizate din perspective diferite. Putem sa strigam in continuare ca femeile sunt discriminate dar putem la fel de bine sa transmitem pe orice cale femeilor din Romania ca schimbarea acestei atitudini va veni din schimbarea pe care ele insele o vor initia in primul rand in propria formare si dezvoltare personala, in schimbarea de atitudine care genereaza raspunsuri dezirabile la nevoile fiecaruia. Subiectul e departe de a fi epuizat!

Tangou prezidenţial

   Am revenit, dragi prieteni, încurajată şi de bloggerii liberali care mi-au bătut prieteneşte obrazul zicându-mi, mai în glumă, mai în serios, să mă apuc de scris la mine acasă pentru că dacă sunt doar postac nu prea am ce căuta în clubul lor, exclusivist. :-) Şi pentru că de ceva vreme mă tot frământă ideea privind locul femeii în politica românească (ori prea sus, ori prea jos, rareori pe unde trebuie) nu mă pot abţine să nu comentez ultimele aspecte care se prefigurează pe scena politică românească conform ultimelor directive cotroceniste. Voi folosi materialul clientului, frânturi de interviuri şi declaraţii pentru a nu fi considerată tendenţioasă.

   În februarie 2005, în ciuda stuporii generale, presedintele a numit-o pe Elena Udrea şef peste Cancelaria Prezidenţială. Ea era membru al PNL încă din 2002, şi din partea PNL a candidat şi pentru postul de consilier municipal la Primăria Capitalei. (...) Întrebat de ce a ales-o tocmai pe Elena Udrea dintre toţi consilierii săi cu mai multă experienţă şi greutate profesională, Băsescu a ţinut să pună în valoare atuurile ei fizice: "Mi s-a părut interesant ca pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine". Iar când frumosul său consilier a declarat într-o emisiune televizată că Norvegia are preşedinte, Băsescu şi-a asumat el personal greşeala intrată în antologie: "Îmi asum tot, inclusiv emisiunea".(sursa jurnalul.ro) Induiosator! Iar motivatia pentru aceasta numire e destul de...subtire pentru un bugetar de rang inalt, platit din bani publici.
    Noiembrie 2009. Ministrul interimar al Turismului Elena Udrea a spus, duminică, la un spectacol electoral organizat într-o comună gălăţeană, după audiţia melodiei "Noi suntem români", care se încheie cu un vers ce face referire la împăratul roman Traian, că "Noi suntem urmaşii lui Traian, ai lui Traian Băsescu". (sursa mediafax.ro) Patetic!
   Octombrie 2010. Elena Udrea a fost întrebată de jurnalişti dacă intenţionează să candideze la şefia PDL. "În mod categoric, nu voi candida", a răspuns Udrea. Întrebată însă dacă şi-ar dori să facă acest lucru, Elena Udrea a răspuns: "Este o diferenţă între a-ţi dori ceva şi a putea".(sursa mediafax.ro) Deci ar vrea!
   Surprinzator, la doar cateva zile, presedintele ne lumineaza:
"Exclud un candidat femeie şi la preşedinţia partidului şi la Preşedinţia României. Nu exclud candidatura, exclud şansa", a spus preşedintele Băsescu. Desi a fost o intrebare cu caracter general, mintea prezidentiala era focusata pe o singura persoana. L-a salvat Videanu de la aceasta ineptie declarand: "Eu cred că orice membru al PDL care îndeplineşte condiţiile statutare are o şansă, absolut orice membru.(...) Eu cred că orice coleg de-al meu are şansa de a putea deveni (...) preşedinte al partidului". Cam asa ar fi trebuit sa sune raspunsul presedintelui, dar, ca de obicei, gura pacatosului...
    Întrebat dacă Elena Udrea ar putea fi numită prim-ministru, Traian Băsescu a exclus această variantă. "Nu, şi vă spun şi de ce. Vă aduceţi aminte că eu am fost promotorul în partid al promovării tinerilor. Am ajuns între timp la o concluzie. Este extraordinar să promovezi tineri, dar să fii foarte atent unde îi ajuţi să ajungă, atunci când poţi să-i ajuţi. Funcţiile înalte de tip prim-ministru, de preşedinte, implică o experienţă de viaţă. Nu e suficient să fii inteligent, aici v-o descriu pe doamna Udrea... Inteligent, ambiţios, capabil de negociere, extrem de rezistent în bătălia politică... Aş spune, la vârsta dânsei, 36, 37 de ani, un politician, unul dintre cele mai bune produse ale politicii în PDL în ultimii ani. Dar de aici şi până la funcţia de prim-ministru sau de preşedinte este cale lungă", a declarat Traian Băsescu la Pro TV. Sugestiv!
    S-a cam grabit domnia-sa in evaluarea sanselor? Iata de ce:
Ioan Oltean (...) a fost întrebat de un jurnalist dacă partidele din România sunt pregătite să fie conduse de o femeie, el refuzând să răspundă iniţial la o altă întrebare referitoare la o posibilă candidatură la şefia PDL a Elenei Udrea. "De ce nu? Poporul acesta este unul misogin? Eu nu sunt misogin, aşa că eu aş vota o femeie frumoasă, deşteaptă şi bine, bine intenţionată. De ce nu? Frumoasă, deşteaptă şi bine intenţionată, cu cunoştinţe vaste şi cu dorinţa de a face ceva în ţara aceasta", a subliniat Ioan Oltean. Poate a vrut sa spuna: o femeie frumoasa, una desteapta si una bine intentionata. Ca doar sunt mai multe functii disponibile, nu? Am fost rea, recunosc!

    Poate va intrebati unde este logica? Ar trebui sa fie? In mod normal da. Sunt probleme de ,,bucatarie" pedelista care n-ar trebui sa ne preocupe prea mult. Dar cand deciziile lor afecteaza grav bucataria noastra, incepe sa ne intereseze cam tot ce spun si ce fac. Am mai pomenit in alte postari despre politica de tabloid si pericolul care vine din acest mod de a promova persoane pe criterii estetice facandu-le personalitati peste noapte. Sunt destui oameni, tineri si nu numai, care ii considera modele. Si cand vine vorba de criterii estetice bineinteles ca e vorba de ,,sexul frumos". Criteriu nerelevant in politica daca privim din perspectiva electoratului. Poate fi insa foarte important cand e vorba de numarul de voturi pe care il poate aduce. Tot expozeul de mai sus este menit sa evidentieze manipularea unui personaj care traieste iluzia unui succes. Se practica in politica romaneasca foarte mult acest mod de promovare in care in schimbul unei pozitii vizibile ti se cere sa renunti, temporar cel putin, la propriile opinii, ganduri, idei si chiar drepturi. Partidul prezidential si-a facut un titlu de lauda din promovarea femeii in politica, astfel ca ne-am trezit cu cateva personaje in posturi cheie dupa ultimele alegeri. Dovada ca promovarea a fost facuta artificial si cam peste capul persoanelor implicate sunt scandalurile Ridzi, Udrea, solutionate in coada de peste, si mai nou scandalul Anastase care a pus capac. Daca aceste persoane (care sunt sigura ca poseda numeroase calitati care ar putea contura o personalitate politica) ar fi fost lasate sa gandeasca si sa decida in ceea ce priveste traseul lor politic, probabil ca astazi nu ar mai fi fost tinta atator atacuri. Cei care le-au impins prea in fata si prea sus sunt cei care au servit cu acest gest electoratului, pe langa ulei, zahar si alte de-ale gurii, si ceva pentru ,,a lua ochii". Nimic substantial, nimic peste primul nivel al piramidei trebuintelor umane.