vineri, 13 ianuarie 2012

Ce-i scoate pe români în stradă!

     E interesant de analizat ce-i scoate pe romani in strada. Se pare ca o personalitate apolitica, un profesionist desavarsit, un exemplu de moralitate si altruism, un om care avea inaintea acestui scandal o cota de incredere de 90% a reusit acest lucru. Basescu NU A REUSIT SA-I SCOATA PE ROMANI IN STRADA cu toate mizeriile pe care le-a facut.Romanii dovedesc ca sunt un popor pozitiv, care asteapta si merita mai mult. Poate asta e cea mai mare schimbare fata de momentul 1989. Si e semn de maturitate civica.    
     Oricine va incerca sa-l racoleze politic in acest moment pe Raed Arafat face o greseala strategica uriasa. Si el, la randul lui, ar gresi fundamental inregimentandu-se politic acum. Acest om trebuie lasat sa se dezvolte liber si sa dezvolte liber ceea ce a inceput. Un partid care vrea binele acestei tari, liberal fireste, va trebui sa-l sustina fara a face presiuni politice asupra sa.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Superba lectie...

Autobiografie in cinci capitole scurte
de Portia Nelson

I.
Merg pe strada.
Pe trotuar e o groapa adanca.
Cad inauntru.
Sunt pierduta... Sunt neajutorata.
Nu e vina mea.
Dureaza o vesnicie sa gasesc o cale de iesire.

II.
Merg pe aceeasi strada.
Pe trotuar e o groapa mare.
Ma prefac ca nu o vad.
Cad din nou inauntru.
Nu-mi vine sa cred ca ma gasesc in acelasi loc.
Dar nu e vina mea.
Si tot imi ia mult timp pana sa ies afara.

III.
Merg pe aceeasi strada.
Pe trotuar e o groapa mare.
Vad ca e acolo.
Si totusi cad in ea... e un obicei.
Ochii mei sunt deschisi.
Stiu unde sunt.
Este vina mea.
Reusesc sa ies afara imediat.

IV.
Merg pe aceeasi strada.
Pe trotuar e o groapa mare.
O ocolesc.

V.
Merg pe o alta strada.

(sursa http://www.abundent.ro/)

vineri, 6 ianuarie 2012

Sufletul meu, la început de an...





...o simfonie de arome, de nuanţe, de anotimpuri.

http://www.youtube.com/watch?v=qexOCWk_UaU&feature=related





















sâmbătă, 31 decembrie 2011

2012

joi, 29 decembrie 2011

CRĂCIUNUL EȘTI TU!

Crăciunul eşti tu!
Crăciunul eşti tu când îţi deschizi sufletul ferecat şi te cobori la cei care se zbat în noroi alături de tine, la cei care suferă şi au nevoie de tine.
Crăciunul eşti tu când retrăieşti bucuria uitată de a dărui, a primi şi a împărtăşi.
Crăciunul eşti tu când comunici.
Crăciunul eşti tu când suferi cu alţii, ca şi atunci cînd eşti fericit cu ei.
Crăciunul eşti tu cînd arzi de viaţă aidoma becurilor strălucitoare ce împodobesc brazii, oferind lumină celorlalţi.
Crăciunul eşti tu când aşezi un surâs pe faţa brăzdată de lacrimi a celui descurajat.
Crăciunul eşti tu când picuri un strop de curaj în sufletul celui care a încetat să mai lupte.
Crăciunul eşti tu când dezgropi bunătatea în viaţa celui care nu ştie să dăruiască.
Crăciunul eşti tu când oferi iertarea şi împăcarea celui care nu le merită.
Crăciunul eşti tu când descoperi o inimă caldă celui îngheţat de iarna urii.
Crăciunul eşti tu când laşi ca vorbele să cadă palide în faţa faptei sau a trăirii.
Crăciunul eşti tu când preferi să-i consideri pe ceilalţi ca şi cum ar fi într-adevăr umili pelerini spre veşnicie, ca şi tine şi nu o specie nedorită, cu destinaţie diferită.
Crăciunul eşti tu când conştientizezi că n-ai dreptul să te miri şi să zăboveşti când vezi un om căzut, ci trebuie să întinzi mâna pentru a-l ajuta să se ridice, chiar dacă alţii surâd batjocorâtor.
Crăciunul eşti tu când dai ceea ce ai mai bun, chiar dacă niciodată nu le va fi îndeajuns.
Crăciunul eşti tu când nu trăieşti cu angoasa că trebuie să culegi toate rodurile eforturilor tale în această viaţă.
Crăciunul eşti tu când laşi ceea ce crezi că este urgent pentru a te ocupa de ceea ce este important.
Crăciunul eşti tu cînd faci linişte, asculţi şi auzi paşii divini apropiindu-se.
Pentru că atunci Dumnezeu se naşte în tine şi în jurul tău. (sursa e-mail)

luni, 14 martie 2011

Ce-şi face omul cu mâna lui...

Isaac Asimov

   Naron, din străvechea stirpe a Rigelienilor, era al patrulea din ginta sa care ţinea cadastrul galactic; avea un registru mare, în care erau scrise nenumăratele specii ajunse la inteligenţă, din toate galaxiile. Mai avea unul, mic şi subţire, în care trecea cu deosebită satisfacţie numai acele neamuri care, pe deplin maturizate, erau demne de a intra în Federaţia Galactică.
   Din registrul mare fuseseră şterse de-a lungul vremurilor, multe nume ale dispăruţilor, defecţiuni biochimice, dezechilibrări ecologice sau sociale, ori pur şi simplu ghinionul, îşi luaseră tristul obol. Din registrul mic, în schimb, nu fusese anulată nicio intrare.
   Naron, uriaş şi incredibil de bătrân, privi pe sub sprâncenele-i stufoase curierul care tocmai se apropia cu plecăciuni adânci.
- Naron, Unic şi Imens…
- Lasă, lasă salamalecurile şi spune-mi ce e nou.
- Ah, Slăvitule, o altă aglomerare de făpturi a ajuns la maturitate.
- Ia te uită! Aproape în fiecare ciclu primim câte un nou mebru. Ne înmulţim, tinere, ne înmulţim! şi… cine sunt cei noi?
   Mesagerul îi comunică numărul de cod al galaxiei şi coordonatele planetei, iar Naron, cu frumoasa lui caligrafie, făcu trimiterea de cuviinţă în registrul mare şi trecu în registrul mic, după tipic, denumirea planetei, aşa cum apărea ea în limbajul băştinaşilor.
- T E R R A, silabisi el, ridicând a mirare privirea către curierul care aştepta curios sfârşitul ritualului. Creaturile acestea deţin un adevărat record. Nu ştiu alţii care să fi trecut atât de repede de la simpla inteligenţă la deplina maturitate. Hm, hm, sper să nu fie vreo eroare, ai?
- Se poate, luminate?! protestă mesagerul.
- Au descoperit energia termonucleară?
- Desigur, Preamărite.
- Ei bine, atunci e în regulă; doar acesta este principalul criteriu de selecţie. Am să-i contactez chiar eu pe vreuna dintre staţiunile lor extraplanetare.
- Aaaa, să vezi, Preaînălţate, se grăbi să precizeze tânărul, până acum nu au nicio staţiune extraplanetară. Observatorii menţionează însă că terranii au trimis staţii automate spre alte plantete şi că au o sumedenie de sateliţi artificiali, minusculi, ce-i drept, în jurul planetei lor.
Naron se încruntă, perplex.
- Doar atâta? Bine, dar experimentele, exploziile nucleare, care le-au permis studierea frânării şi controlării reacţiilor de fisiune, toate astea unde le-au făcut?
- Păi… chiar pe Terra, Luminate!
- PE PROPRIA LOR PLANETĂ? tună Naron, ridicându-se în deplinătatea celor peste şapte metri ai săi.
- Chiar aşa, confirmă mesagerul, pierit.
   Lăsându-se înapoi, în jilţ, încet, cu o tristeţe care parcă îi frigea umerii sub covârşitoarea ei povară, Naron taie cu o linie groasă numele proaspăt trecut în registrul cel subţire. Era, desigur, un act fără precedent, dar Naron era tare, tare bătrân şi foarte, foarte înţelept, astfel că era în măsură să prevadă inevitabilul, chiar mai bine decât oricine altcineva în univers.

Inconştienţi, sărmanii… şi când te gândeşti ce frumos începuseră…

marți, 1 martie 2011

Martisor

Primavara e in noi, in suflet, in priviri. E acolo mereu sau deloc. Cine o asteapta din alta parte va fi dezamagit, mai devreme sau mai tarziu...