miercuri, 3 februarie 2010

Noi vrem respect!

   Mi-am adus aminte zilele acestea de campania Realitatea TV, Noi vrem respect! Dacă nu mă înşel s-a derulat în perioada campaniei electorale şi, înclin să cred, în strânsă legătură cu aceasta. Judecând după rezultatul votului, campania (cea cu respectul!) a eşuat lamentabil. Sloganul în sine e stupid, ca să nu spun idiot (n-am spus, Badea ar fi avut mai mult curaj, mare om!). Chestia asta cu respectul seamănă izbitor cu iubirea: ,,Iubeşte-mă!", ,,De ce nu mă (mai) iubeşti?", ,,Eu vreau să mă iubeşti!". ,,Bine, bine, dar nu-mi vine!". Iubirea, ca şi respectul, există sau nu există, se simte, se cultivă, se dezvoltă, se ocroteşte, dar nu se cere!
   Revenind la respect, cerut ostentativ pentru şi în numele poporului, am primit dovada clară a măsurii în care noi, ca popor, îl merităm din partea aleşilor noştri. Cum să vrei să te respecte un politician căruia i-ai dat votul pentru niscaiva calorii (vorba d-lui Vosganian), pentru câţiva gologani sau alte pomeni electorale? Un popor prostituat nu va fi niciodată un popor respectat! Primim ceea ce merităm pentru felul în care am ales, pentru modul în care ştim să ne dezvoltăm şi să ne conturăm personalitatea naţională. În măsura în care o naţiune poate avea personalitate (şi eu cred că da), românii pot considera că această trăsătură le este slab dezvoltată, ca să nu spun că le lipseşte cu desăvârşire. Care e calea? Vă las să ghiciţi singuri. Vă dau doar un indiciu: când am terminat acest articol mi-a fost foarte greu să-l încadrez, având de ales între două secţiuni la fel de îndreptăţite să-l găzduiască: politică sau educaţie. Nici acum nu sunt sigură că am ales corect. Sau poate ar trebui să unesc secţiunile?

2 comentarii:

  1. Nu se puteau pune două etichete?

    De ce facem confuzie între popor şi votant. Nu poporul votează. Suntem obişnuiţi ca să considerăm poporul drept un întreg, o totalitate a locuitorilor dintr-un spaţiu delimitat, mai mult sau mai puţin, administrativ. Dar românii care nu mai sunt aici fac parte din popor?, românii care au murit, fac parte din poporul român? Poporul este definit de exponenţi şi nu de o sumă de indivizi. Poporul este atemporal şi deasupra istoriei pentru că o precede. Ei bine, dacă depăşim structurile logicii pentru a putea exista în afara spaţiului şi timpului vom vedea că poporul este dincolo de cetăţeni. Votul este exprimat doar de o parte a cetăţenilor, partea care a hotărât să se implice cumva. Iată de ce nu putem vorbi în termeni de Vreau Respect! Respectul trebuie câştigat sau impus, nu cerut.

    Problema noastră nu este votul cetăţenesc, ci faptul că politica şi-a creat o sferă a intereselor proprii care interacţionează cu cetăţenii în măsura în care este nevoie. Politica a fost introdusă în funcţionarea societăţii pentru a rezolva următoarele sarcini (funcţii):
    - Selectarea şi pregătirea candidaţilor
    - Formarea conştiinţei civice prin explicarea fenomenelor, principiilor, soluţiilor, toate acestea ducând în final la creşterea răspunderii civile.
    - Pentru a asigura interfaţa dintre autoritatea statului şi cetăţeni.
    - Realizarea şi aplicarea unui program necesar guvernării României.

    Ei bine politica de astăzi este disfuncţională pentru că nu se ocupă cu seriozitate de nici una din aceste sarcini. Scopul politicii de astăzi se rezumă la ocuparea posturilor de conducere în vederea aplicării unui interes de grup care culminează cu interesul liderilor din vârf.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, se puteau pune doua etichete. Nu asta ar fi fost problema, era o intrebare retorica si principiala. Distinctia pe care ai facut-o e clara si foarte corecta. Ideea articolului mi-a venit vazand sloganul campaniei RealitateaTV, campanie despre care mi-am exprimat o opinie. Titlul reia acest slogan tocmai pentru a sublinia inutilitatea si ridicolul exprimarii.

    RăspundețiȘtergere