sâmbătă, 26 februarie 2011

O poveste...

Buddha trecea printr-un sat. Oamenii din acel sat erau împotriva lui, împotriva filosofiei lui, asa ca s-au strîns în jurul lui si au început sa-l insulte. Au folosit tot felul de cuvinte urîte. Buddha a ascultat. Discipolul lui s-a suparat foarte tare, dar n-a spus nimic, pentru ca Buddha asculta foarte linistit, foarte rabdator, de parca îi facea placere toata tarasenia. Pe urma chiar si multimea se simti putin dezamagita pentru ca el nu se enerva, ba chiar parea sa se distreze.
Buddha spuse: „Acum, daca ati terminat, eu plec, pentru ca trebuie sa ajung repede în satul vecin. Si cei de acolo ma asteapta, asa cum m-ati asteptat voi. Daca nu mi-ati spus tot ce aveati de spus, am sa ma întorc peste cîteva zile, si atunci puteti termina.“ Cineva din multime a spus: „Dar noi te-am jignit, te-am insultat, de ce nu reactionezi? De ce nu spui ceva?“. Buddha a raspuns: „Asta e greu. Daca vreti o reactie din partea mea, atunci e prea tîrziu. Trebuia sa veniti acum 10 ani, pentru ca atunci obisnuiam sa reactionez. Acum nu mai sunt atît de prost. Vad ca sînteti suparati, de asta ma insultati. Va vad supararea, focul care arde în inima voastra. Dar se pare ca ma iubiti atît de mult, aveti despre mine o parere atît de buna, ma respectati atît de mult, încît sînteti foarte suparati, foarte enervati. V-ati lasat munca pe cîmp si ati venit doar sa-mi spuneti cîteva lucruri. Va sunt recunoscator.“
Iar cînd pleca, a spus: „As vrea sa va mai spun doar un lucru. În satul din care am venit, s-au adunat tot atît de multi oameni ca aici si mi-au adus multe dulciuri, un dar din partea satului. Însa eu le-am spus ca nu iau dulciurile. Si-au luat dulciurile înapoi. Va întreb: ce vor face ei cu dulciurile acelea?“ Cineva din multime a spus: „Ce vor face? E simplu. Le vor împarti în sat si le vor mînca, se vor bucura de ele“. Buddha a spus: „Si voi ce veti face acum? Voi mi-ati adus numai insulte, si eu spun ca nu le iau. Ce veti face? Mi-e mila de voi. Ma puteti insulta – asta e dreptul vostru. Însa eu nu iau insultele – asta e dreptul meu. Eu nu iau lucruri fara rost, inutile. Nu ma împovarez fara rost. Mi-e mila de voi…….”

joi, 10 februarie 2011

Asumarea asomării...

Asumarea răspunderii guvernului pe legi de importanţă vitală pentru viitorul acestei ţări e mai degrabă o asomare. A sistemelor pe care le afectează, a oamenilor care vor suporta consecinţele incompetenţei dar şi a relei-credinţe cu care este condusă ţara în acest moment. Dacă guvernanţii declară că îşi asumă aceste legi, să facă bine să-şi asume şi efectele acestora. Care nu vor fi vizibile într-un an, doi, ci într-un orizont de timp care depăşeşte  viziunea lor destul de limitată.

P.S. ASOMÁ vb. I. tr. 1. A ameți animalele la abator înainte de tăiere (cu o lovitură puternică); a lovi de moarte. 2. A inoportuna, a stingheri puternic; a lovi. [< fr. assommer]. (sursa http://www.webdex.ro/online/dictionar/)

vineri, 4 februarie 2011




„Oamenii sunt deseori nerezonabili, ilogici şi egocentrici. Cu toate acestea, iartă-i!

Dacă eşti amabil, oamenii pot să te acuze că ai motive egoiste sau că urmăreşti ceva. Cu toate acestea, fii amabil!

Dacă ai succes, vei dobândi câţiva prieteni falşi şi câţiva duşmani adevăraţi. Fii de succes oricum!

Dacă eşti onest şi sincer, oamenii pot să te înşele. Cu toate acestea, fii onest şi sincer!

Ceea ce construieşti de-a lungul mai multor ani, cineva poate să distrugă peste noapte. Cu toate acestea, construieşte!

Dacă găseşti serenitatea şi fericirea, ei pot fi geloşi. Fii fericit oricum!

Dă lumii ceea ce ai mai bun, şi poate să nu fie de ajuns niciodată. Cu toate acestea, dă lumii ceea ce ai mai bun!

Vezi tu, analiza finală este între tine şi Dumnezeu. Nu a fost oricum niciodată între tine şi ei.”