Elitele în dreapta, vă rog!

    Am urmărit, cum altfel decât cu maxim interes, ceea ce s-a petrecut în cele două zile ale Congresului PNL. A fost numit, convenţional, ordinar sau extraordinar. A fost un regal, un spectacol politic în care elitele din politica românească au demonstrat încă o dată că şi o competiţie cu rezultat previzibil poate fi extrem de interesantă când are protagonişti valoroşi. Nu alegerile, nu votul în sine au fost momentele cu adevărat importante ale acestui congres. Mult mai importante au fost mesajele transmise, pozitiile adoptate, polemicile savuroase şi poziţionarea partidului şi a liderului său în ochii electoratului. Am văzut acelaşi Crin, mai categoric şi mai hotărât ca oricând, acelaşi Ludovic, mai emoţionat şi mai sensibil ca oricând, acelaşi Viorel, mai ... şi mai... ca oricând (completaţi punctele de suspensie cu adjectivele corespunzătoare).

    S-a comentat mult (cum era şi normal) în aceste zile despre pericolul votului pe liste pentru democraţia internă a partidului. Diferenţa e simplă: vot pe liste a fost tot timpul şi este şi acum în toate partidele. Orice lider are, în cap cel puţin, o listă cu posibili colaboratori în eventualitatea câştigării unor alegeri. Şi, de obicei, aceste liste nu se pot concretiza în cazul unui vot uninominal. În mod inevitabil apar jocurile de culise şi compromisurile care compromit. Crin a reuşit să impună transparentizarea acestui proces. S-a bazat pe puterea reală pe care o deţine în partid şi a reuşit să obţină prin vot zdrobitor certificarea acestei opţiuni. A fost, dacă vreţi, şi un exerciţiu de putere. Crin jonglează cu puterea şi, dincolo de euforia acesteia, simte cu siguranţă povara responsabilităţii de a fi, pentru cei care i-au dat credibilitate, singura soluţie pentru un viitor mai bun. E o putere reală, autentică, pentru că vine din interior. E o putere care nu sperie pentru că în spatele ei este un om de caracter, modest şi echilibrat. Un Crin de fier cu mănuşi de catifea. Un lider autentic.

P.S.1. Unii au încercat să tragă semnale de alarmă în legătură cu posibile derapaje pe care această putere le poate provoca, încercând o asemănare a liderului liberal cu Băsescu. Nu poate fi nicio asemănare, dar este o diferenţă uriaşă: diferenţa dintre un animal politic şi un OM politic.
P.S.2. O bună prietenă, de peste ocean, a scris astăzi pe un blog celebru câteva consideraţii referitoare la diferenţele dintre un şef şi un lider. Fiindcă a postat cu ghilimele presupun că textul nu îi aparţine, îi aparţine inspiraţia de a-l menţiona la locul şi la timpul potrivit. I-am cerut permisiunea să-l public şi eu aici, în traducere aproximativă. Mulţumesc, Cris!
,,Şeful conduce oamenii, liderul îi îndrumă. Şeful se bazează pe autoritate, liderul pe bunăvoinţă. Şeful inspiră frică, liderul inspiră entuziasm. Şeful spune EU, liderul spune NOI. Şeful se concentrează asupra vinovatului pentru o nereuşită, liderul se concentrează asupra nereuşitei pentru a o depăşi. Şeful spune PLEACĂ, liderul spune SĂ MERGEM!"