Combinari de trei luate cate doua

   Am ajuns la concluzia ca de fapt toata politica de zi cu zi nu e decat o matematica simpla. Ma rog, simpla atat cat iti permite nivelul de intelegere atat a politicii cat si a matematicii. Tot asistand la toate framantarile si jocurile de pe scena politica mi-au venit brusc in minte trei cuvinte: permutari, aranjamente, combinari. O potrivire mai perfecta nici ca se putea. Iar daca permutarile sunt o a doua natura pentru multi politicieni (nu cred ca toti), aranjamentele sunt aproape parte din fisa postului, combinarile apar ca o necesitate in momente de rascruce cum e acesta cand trebuie sa guvernezi si constati ca n-ai cu cine. Sunt trei forte care conteaza in politica damboviteana. Nu le mai numesc ca vi s-au ros urechile. Sa guverneze toate trei e un nonsens pentru ca nu are haz. Romanului daca ii dai paine fara circ se plictiseste. Atunci se combinara cate doua. Cate posibilitati sunt? Am aplicat eu formula, nu va mai obositi. Trei. Cate s-au fumat deja? Doua. Atunci ce ne-a mai ramas decat sa o incercam si pe a treia ca doar n-o fi bai. Sau da? Se pare ca da, judecand dupa ce s-a intamplat azi la Timisoara.