Cine sunt EU...

,,Cine esti tu? Cine sunt eu? Cine suntem noi de fapt?

Probabil ca multi dintre voi v-ati pus intrebarea aceasta la un moment dat. Cine sunt eu cu adevarat? Cine este acest EU? Eu sunt oare numele meu? Sunt corpul meu? Sunt gandurile mele? Sunt emotiile mele? Sunt ceea ce simt, sunt sentimentele mele?

In toate aceste intrebari observam o constanta: un subiect si un obiect observat. ,,Eu sunt corpul meu" - exista doua entitati: cel ce pune intrebarea si subiectul intrebarii, corpul. Practic ,,cineva" face o observatie despre ,,altcineva". Avem observatorul si observatul...doua entitati distincte care nu se confunda. Deci eu nu sunt corpul...EU este mai mult decat corpul, emotiile, gandurile si sentimentele mele. EU se poate regasi in toate aceste lucruri dar aceste elemente nu-l descriu in intregime, nu-l cuprind in totalitate.

Sa o luam altfel: daca iti tai o mana nu mai esti tu? Daca acum plangi sau razi nu esti tot tu? Daca esti nervos sau bolnav nu esti tot tu? Daca iti schimbi numele, tara, culoarea parului sau iti maresti sanii nu esti tot TU? Orice schimbare ai face ramai tot TU.

Deci cine sunt EU?

Aceasta ar fi intrebarea esentiala a omului. Si ea se afla in stransa legatura cu ,,Exista Dumnezeu?".

Omul intotdeauna isi imbraca acest EU cu diverse haine in functie de conjunctura momentului. Acum sunt corpul, acum sunt emotie, acum sunt sentiment, acum sunt gand, idee etc. Doar ca noi uitam in permanenta ca noi suntem mai mult de atat. Si ramanem blocati la acel nivel. Noi uitam ca partea fizica este doar o parte din noi. Cand ne doare ceva uitam de tot restul si ne identificam cu durerea respectiva, cu organul care sufera.

Iar cel mai dureros este ca cel mai adesea ramanem blocati in nefericire. La un moment dat ni se intampla ceva pe care noi o interpretam ca o situatie negativa si care genereaza o durere - fizica sau emotionala. Depasim momentul si ne refacem fizic si emotional. Dar amprenta acelui eveniment ramane puternic gravata in noi. Si ajungem sa ne identificam cu aceasta amprenta si o ridicam la rang de realitate , de EU. Eu sunt acel copil care la scoala nu putea sa recite poezii si era timid. Aparent ne gandim : cand eram mic eram mai timid. Dar surpriza: copilul inca traieste in noi! El traieste prin amintirile noastre si prin emotiile pe care le avem fata de acea perioada din viata noastra. Si el iese la suprafata atunci cand te astepti mai putin...

Toate aceste evenimente din viata noastra ne creeaza istoria personala. Iar istoria noastra personala ne spune cine suntem. Ea ne dicteaza cum sa ne traim viata. Dar este un EU fals construit pe o perspectiva ingusta, limitata. Este istoria personala construita pe sute de experiente de viata luate separat si fara a fi integrate armonios cu EU-ul nostru real. De aceea multi ajungem sa fim extrem de nefericiti. In momentul in care EU-ul artificial - cel care ne defineste acum - se departeaza tot mai mult de EU-ul esential atunci apar problemele: de sanatate, emotionale, de iubire etc.

Recalibrarea este simpla. Doar puneti intrebarea : Cine sunt EU? Si observati cum in fiecare raspuns veti observa cele doua entitati: observatorul si observatul.

Istoria personala poate fi rescrisa. Si chiar este o tehnica importanta in orice cale spirituala chiar daca poarta denumiri diferite.

Trecutul poate fi schimbat. Curios, nu? Ciudat...credeam ca trecutul este deja batut in cuie. A fost. S-a dus. Gata.... Asa este...aveti dreptate. Dar ceea ce intelegi tu prin trecut , prin istorie este perceptia ta asupra acelui eveniment si nu evenimentul in sine. Soarele rasare in fiecare dimineata si nu tine cont de dispozitia noastra. Daca te-ai culcat tarziu sau in ziua respectiva ai un examen la care ai emotii atunci acel rasarit de soare are o semnificatie pentru tine - nu este un eveniment neaparat pozitiv. Dar daca in ziua respectiva tu trebuie sa te intalnesti cu cineva drag sau faci ceva ce-ti doresti foarte mult atunci acel rasarit reprezinta pentru tine un eveniment pozitiv. Dar rasaritul e rasarit. Soarele nu se gandeste: azi rasar mai tarziu pentru ca Dan mai are chef sa doarma. Asa privim si evenimentele din viata noastra."

                                                       (Dan Ciubotaru, www.ascella.ro )