Hristos a înviat!

Mulţumesc, Fulvina!

Femeia...

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi şi ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile? Nimica,

Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi…

Cântec femeiesc  de Adrian Păunescu

Elitele în dreapta, vă rog!

    Am urmărit, cum altfel decât cu maxim interes, ceea ce s-a petrecut în cele două zile ale Congresului PNL. A fost numit, convenţional, ordinar sau extraordinar. A fost un regal, un spectacol politic în care elitele din politica românească au demonstrat încă o dată că şi o competiţie cu rezultat previzibil poate fi extrem de interesantă când are protagonişti valoroşi. Nu alegerile, nu votul în sine au fost momentele cu adevărat importante ale acestui congres. Mult mai importante au fost mesajele transmise, pozitiile adoptate, polemicile savuroase şi poziţionarea partidului şi a liderului său în ochii electoratului. Am văzut acelaşi Crin, mai categoric şi mai hotărât ca oricând, acelaşi Ludovic, mai emoţionat şi mai sensibil ca oricând, acelaşi Viorel, mai ... şi mai... ca oricând (completaţi punctele de suspensie cu adjectivele corespunzătoare).

    S-a comentat mult (cum era şi normal) în aceste zile despre pericolul votului pe liste pentru democraţia internă a partidului. Diferenţa e simplă: vot pe liste a fost tot timpul şi este şi acum în toate partidele. Orice lider are, în cap cel puţin, o listă cu posibili colaboratori în eventualitatea câştigării unor alegeri. Şi, de obicei, aceste liste nu se pot concretiza în cazul unui vot uninominal. În mod inevitabil apar jocurile de culise şi compromisurile care compromit. Crin a reuşit să impună transparentizarea acestui proces. S-a bazat pe puterea reală pe care o deţine în partid şi a reuşit să obţină prin vot zdrobitor certificarea acestei opţiuni. A fost, dacă vreţi, şi un exerciţiu de putere. Crin jonglează cu puterea şi, dincolo de euforia acesteia, simte cu siguranţă povara responsabilităţii de a fi, pentru cei care i-au dat credibilitate, singura soluţie pentru un viitor mai bun. E o putere reală, autentică, pentru că vine din interior. E o putere care nu sperie pentru că în spatele ei este un om de caracter, modest şi echilibrat. Un Crin de fier cu mănuşi de catifea. Un lider autentic.

P.S.1. Unii au încercat să tragă semnale de alarmă în legătură cu posibile derapaje pe care această putere le poate provoca, încercând o asemănare a liderului liberal cu Băsescu. Nu poate fi nicio asemănare, dar este o diferenţă uriaşă: diferenţa dintre un animal politic şi un OM politic.
P.S.2. O bună prietenă, de peste ocean, a scris astăzi pe un blog celebru câteva consideraţii referitoare la diferenţele dintre un şef şi un lider. Fiindcă a postat cu ghilimele presupun că textul nu îi aparţine, îi aparţine inspiraţia de a-l menţiona la locul şi la timpul potrivit. I-am cerut permisiunea să-l public şi eu aici, în traducere aproximativă. Mulţumesc, Cris!
,,Şeful conduce oamenii, liderul îi îndrumă. Şeful se bazează pe autoritate, liderul pe bunăvoinţă. Şeful inspiră frică, liderul inspiră entuziasm. Şeful spune EU, liderul spune NOI. Şeful se concentrează asupra vinovatului pentru o nereuşită, liderul se concentrează asupra nereuşitei pentru a o depăşi. Şeful spune PLEACĂ, liderul spune SĂ MERGEM!"

Dar din dar...

” În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Și atunci, am putut să mă liniștesc.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …

Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.

Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul si să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate însela si dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

Si toate acestea înseamnă … Să stii să trăiești cu adevărat.”

Charlie Chaplin

Multumesc!

Prezidentiale la PSD

Nu mi-am propus nicio clipa sa urmaresc framantarile pesediste din aceasta perioada, nu e nevoie sa-ti propui asta, iti ies ei in intampinare cu tot felul de mesaje. Incercand sa privesc foarte detasat lucrurile, deci obiectiv, nu par sa fie capabili de a face schimbarile de care au cu adevarat nevoie pentru a se relansa si a se repozitiona. Reusesc sa isi mentina imaginea de partid corupt, macinat de prea multe orgolii, incapabil sa adune fortele de care dispune, cu actiuni centrifuge care slabesc unitatea oricarui partid. Intrunirea de azi, cu discursurile de rigoare, mi-a provocat reactii diferite. Pe Geoana l-am auzit de atatea ori in ultimele luni incat am putut sa dau sonorul mai incet si sa-mi vad de alte treburi. A venit Nastase care mi s-a parut cam fara vlaga, ori asa a fost dintotdeauna si am uitat eu, ori l-a marcat hartuiala din ultimii ani, oricum nu a venit cu acele forte proaspete la care unii s-ar fi asteptat. Iar cand a pomenit de doberman cred ca voia sa-l sustina pe Mitrea. Oricum, n-am modificat sonorul, iar treburile mele n-au avut de suferit. Cand a inceput Diaconescu discursul nu se putea sa nu ma opresc, sa dau mai tare si sa ascult. Are o prestatie publica pe care tot timpul am apreciat-o, vad in el un politician de talia lui Crin si nu e singurul de acest fel din PSD (Ponta e tot pe acolo dar trebuie sa mai creasca). Mi-am dat seama in timp ce il ascultam ca ,,urechile mele liberale'' au fost cele care mi-au dat semnalul ca urmeaza un discurs bun. Mi-am adus aminte de modul in care Crin a fost sustinut pentru presedintia PNL, de eleganta cu care liderii liberali au inteles sa faca acest lucru convinsi fiind ca e o solutie foarte buna pentru  cresterea partidului si s-a dovedit ca n-au gresit. Pentru moment am crezut ca o miscare inteligenta pentru PSD in acest moment ar fi una asemanatoare, ceea ce e greu de realizat intr-un colos in care lupta interna pentru putere are mai multa forta decat campania pentru prezidentiale. Mi-am dat seama insa, dupa parerea mea umila, ca promovarea unui om ca Diaconescu in frunte in speranta ca va functiona dupa modelul liberal, ar fi o eroare. Electoratul PSD are o cu totul alta structura, e mult mai conservator (atat de conservator incat daca maine ar candida Iliescu l-ar vota intr-o proportie covarsitoare), mai putin sensibil la subtilitatile de discurs si de gandire ale politicienilor, mai pragmatic. Si asa mi-am adus aminte de discursurile lui Geoana din campanie. S-a spus de multe ori ca are un discurs sec, plictisitor, de lemn, fara sclipire si aplomb. Nu stiu cat de constient l-a construit dar cred ca a fost prefect adaptat electoratului propriu. Iar Mitrea e dobermanul. Punct.

Noi vrem respect!

   Mi-am adus aminte zilele acestea de campania Realitatea TV, Noi vrem respect! Dacă nu mă înşel s-a derulat în perioada campaniei electorale şi, înclin să cred, în strânsă legătură cu aceasta. Judecând după rezultatul votului, campania (cea cu respectul!) a eşuat lamentabil. Sloganul în sine e stupid, ca să nu spun idiot (n-am spus, Badea ar fi avut mai mult curaj, mare om!). Chestia asta cu respectul seamănă izbitor cu iubirea: ,,Iubeşte-mă!", ,,De ce nu mă (mai) iubeşti?", ,,Eu vreau să mă iubeşti!". ,,Bine, bine, dar nu-mi vine!". Iubirea, ca şi respectul, există sau nu există, se simte, se cultivă, se dezvoltă, se ocroteşte, dar nu se cere!

   Revenind la respect, cerut ostentativ pentru şi în numele poporului, am primit dovada clară a măsurii în care noi, ca popor, îl merităm din partea aleşilor noştri. Cum să vrei să te respecte un politician căruia i-ai dat votul pentru niscaiva calorii (vorba d-lui Vosganian), pentru câţiva gologani sau alte pomeni electorale? Un popor prostituat nu va fi niciodată un popor respectat! Primim ceea ce merităm pentru felul în care am ales, pentru modul în care ştim să ne dezvoltăm şi să ne conturăm personalitatea naţională. În măsura în care o naţiune poate avea personalitate (şi eu cred că da), românii pot considera că această trăsătură le este slab dezvoltată, ca să nu spun că le lipseşte cu desăvârşire. Care e calea? Vă las să ghiciţi singuri. Vă dau doar un indiciu: când am terminat acest articol mi-a fost foarte greu să-l încadrez, având de ales între două secţiuni la fel de îndreptăţite să-l găzduiască: politică sau educaţie. Nici acum nu sunt sigură că am ales corect. Sau poate ar trebui să unesc secţiunile?

Alegoria copacului

Fiecare partid e ca un copac. Unii sunt mai batrani, altii mai tineri. Unii au trecut prin multe incercari, altii sunt aparent mai vigurosi dar radacinile le sunt subtiri si cam la vedere. De soi ce sa mai vorbim?! Se stie deja ca numai soiurile puternice rezista in timp, ca oricat ingrasamant pui la radacina unuia tanar dar de soi indoielnic, acesta nu va avea niciodata vigoarea si taria batranului arbore. Si daca tanarul incearca sa se primeneasca din cand in cand altoindu-se cu cate o crenguta rupta din batranul copac, acest gest nu-l va transforma niciodata in ceea ce nu este. Daca insa nu mai suporta vecinatatea suparatoare a acestuia tocmai pentru ca seva sa are o alta chimie, neinteleasa si otravitoare, poate incerca sa-l distruga iremediabil. Si nu rupand cate o crenguta asa cum a mai facut ci despicandu-l precum un trunchi de la varf in jos. Va rezista batranul sau va cauta el insusi crengute tinere pe care sa le ocroteasca pentru a nu i se pierde samanta?

1 euro = 1,3 ron. Laudati, si cantati, si va bucurati!

   De cand am creat acest blog mi-am promis mie insami, si voua deopotriva, ca voi scrie si despre altceva decat politica. Mai precis despre educatie, despre psihologie (ca un hobby, deocamdata), despre dezvoltare personala atat cat ma pricep si cat inteleg. Zilele acestea m-am ,,incins la niste discutii” pe tema educatiei, printre altele, incercand sa postez comentarii pe alt blog, ce-i drept foarte celebru si foarte primitor. Dar la un moment dat ideile s-au napustit atat de navalnic incat era si pacat sa nu incerc, cu ajutorul lor, sa incropesc prima mea scriere la sectiunea educatie. Mi-ar placea sa stiu ca interlocutorii mei, care au cel putin meritul de a-mi fi suportat ideile pana la un moment dat, sa caute aici continuarea lor. E alegerea lor si daca o vor face le spun de pe acum ,,Bun venit!”.

   Desi e vacanta, concediu, somaj sau cum vreti sa mai numiti aceste zile in care copiii, dar si noi pe langa ei, incercam sa ne bucuram de cele mai austere sarbatori de dupa revolutie, stirile, evenimentele din domeniu nu lipsesc. Numai bine am plecat, cu voie, fara voie, din scoli, cu mai putini bani chiar inaintea sarbatorilor desi in unele sectoare inca se dau prime (a dracu’ criza asta, e ca in fabula lui Alexandrescu, doar pentru catei), si a inceput agitatia cu banii pentru carti. 130 lei – suta de euro. Mama, ce s-a apreciat leul si nu stiam! Nu ma pricep la felul in care ni se invart banii pe sub nas, s-ar putea sa gresesc, dar intreb si eu: pentru ce ati luat 15,5% din salarii chiar inainte de sarbatori (sume care inseamna 200-500 lei) si apoi ne dati fix de Craciun bani pentru carti? Dumneavoastra, domnilor guvernanti, v-ati pus carti pe masa de Craciun? Nu prea mi se pare. Nici la ziua d-nei Udrea n-am vazut carti prin farfurii. Sau vreti sa credem ca brusc va pasa de calitatea invatamantului si de pregatirea noastra? Nu ma intelegeti gresit, sunt om de litere, stiu ce e aia o carte si care e valoarea ei, dar daca sunt in criza ma bucur sa redescopar bibliotecile care imi pot oferi ceea ce am nevoie fara a-mi afecta bugetul. Pentru ca, domnilor guvernanti, daca nu stiati, la noi, aici, jos, criza chiar se simte. Cunosc foarte multi profesori care nu au avut cu ce face sarbatorile anul acesta, nici macar la un nivel decent, care au recurs la tot felul de artificii (si nu din alea care se aprind si fac frumos) pentru a oferi copiilor si familiilor strictul necesar. Si in acest context veniti si aruncati cu 130 lei spre noi si mai cereti si justificarea pentru cheltuirea acestor bani? Nu am cuvinte! Vreau doar sa-i felicit pe colegii care au crezut acum un an ca salariile lor vor fi mai mari cu 50% si care probabil in acest an au votat la fel. Sa traiti bine!

P.S. Revin cat de curand cu noi postari, sunt subiecte care pur si simplu nu merg in acelasi text. Acest subiect era,,arzator la ordinea zilei".

De-a copilaria

Cînd dulci colinde cad

Simţim nevoia vie

De-o casă, de un brad

Şi de copilărie.

Afară-i iarnă grea

Ninsoarea e albastră

Iar noi ne vom juca

De-a toată viaţa noastră.

Pe geamuri mîini de sloi

Îşi ţes în gheaţă ia

Noi ne jucăm de-a noi

Şi de-a copilăria.

Ninsori pe care bat

Şi focul mai tresare

Şi am adus un brad

Şi i-am cerut iertare.

 

Ne aşezăm pe jos

Un fel de plîns ne pierde

O, brad, o, brad frumos,

Cu cetina tot verde.

Atîtea-nstrăinări

Şi inutile toate

Ni-i dor de adevăr

Şi de intimitate.

Copii, copii frumoşi,

Prefaceţi-vă bine,

Că-l aşteptaţi pe Moş

Şi credeţi că şi vine.

Hai, Moşule, apari

Să-ţi cînte vechiul nume

Copii cu ochii mari

Privind în altă lume.

Se arată timpul cînd

Din epoca săracă

Un om pe Moş jucînd

Devïne ce se joacă.

Adrian Paunescu

Dragul meu prieten, în anul ce va să vină...iartă...iubeşte...zâmbeşte...exprimă-te...

relaxează-te...ajută un bătrân...acceptă un compliment...ascultă-ţi prietenii...reia un proiect abandonat...fii înţelegător cu tine şi cu alţii...uită-te la un album cu fotografii...ascultă tăcerea...aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti singur...spune-le celor dragi cât de mult îi iubeşti...joacă-te cu un copil...citeşte o carte bună...alege-ţi o stea de pe cer...fii copil încă o dată...dă-ţi voie să mai şi greşesti...lasă-i pe alţii să te ajute ...renunţă la ce nu-ţi place...îndeplineşte-ţi promisiunile...priveşte atent o floare...cumpără-ţi ceva ce iţi doresti de mult...speră că tot ce-ţi doreşti se va îndeplini...ajută-i pe alţii...respiră profund...fă-ţi un cadou...iubeşte...fii fericit! 

,,La mulţi ani!"

Afara ninge(sau ploua?)!

  Se vede cu ochiul liber: afara ninge. Sa traiti bine! De cateva zile ma intreb ce-as putea sa mai spun, ce-as putea sa mai scriu. Am avut grija de ,,sufletul meu" ca daca nu am eu, atunci cine? Ei, asta-i alta poveste.
  Sunt la sectiunea ,,politica". Dupa consultarile presedintelui cu partidele(era sa scriu confruntari si nu greseam) am primit tot felul de semnale: ce parere am, care-i pozitia, cum mi se pare? E semn bun daca unii imi solicita parerea. Am intrat pe blog, am recitit articolul cu,,Baga-ti mintile-n cap...'' si primul impuls a fost sa-i dau un copy-paste. Pe cei din PDL(si aici il includ si pe presedinte si va rog sa nu ma contraziceti) ii putem acuza de multe dar de inconsecventa nu. Persista in aceeasi atitudine. Chestia cu ,,baga-ti mintile-n cap" care mie mi s-a intiparit pe creier mi s-a parut a fi o constanta si in comportamentul presedintelui pe toata durata consultarilor. De la inaltimea celor 0,33 procente cu care a castigat de fapt si-ar dori supunere si ascultare de la toti romanii ca doar e presedintele tuturor. Cam mica...autoritatea asta. Va avea de furca in acest mandat cu aceste procente. Prevad ca multi care sunt de cealalta parte  ii vor aminti suparator de des ca victoria lui este foarte fragila. Iar incercarea lui de a atrage in malaxorul guvernarii toate partidele de-a valma sub pretextul reconcilierii si al uniunii nationale nu poate pacali chiar pe oricine. Unii lideri nu au uitat mandatul pe care electoratul l-au dat lor si partidului. Ma refer la liderul liberal in primul rand care a inteles foarte bine(cum era si de asteptat) care este dorinta majoritatii pe care o reprezinta. A ales opozitia pentru ca e nevoie de o opozitie puternica poate la fel de mult ca si de un guvern puternic. Si cine poate sa se mai indoiasca de faptul ca un guvern condus da Boc ar fi puternic(vi s-a parut ca zambesc? era doar o parere...)?
  Se vorbeste de faptul ca PNL a ales opozitia, deci lupta. Discutam si aseara cu colegii liberali despre acest aspect. PNL ar fi fost in iuresul luptei oricum. Razboiul dintre presedinte si liberali devine din ce in ce mai ascutit si mai fatis. Daca in timpul guvernarii DA cand cele doua partide erau parteneri cu acte la guvernare cei din PDL au inteles ca lupta (insemnand atacuri si lovituri sub centura, refuzul comunicarii si al cooperarii eficiente) e singurul mijloc prin care se poate guverna intr-o alianta, stau si ma intreb cam cum s-ar fi desfasurat actul guvernarii in momentul de fata dupa tot ce s-a petrecut in campanie si la alegeri? Cred ca lupta e putin spus. Jihad, genocid, canibalism. Intr-un fel lupti cand esti de cealalta parte a baricadei cand iti privesti adversarul in fata si cu totul altfel lupti cand esti cot la cot cu el si te trezesti netam-nesam cu tot felul de lovituri neasteptate.
Mda. Afara ninge(sau ploua?)!

Tombe la neige...

http://www.trilulilu.ro/iliusincotelnic/601419f912d133

http://www.trilulilu.ro/zina2oo1/f4e2e069a2cf38

 

,,Prietenia pe care nu o leagă inţelepciunea, lesne o dezleagă nebunia." 
E valabil si pentru alianţe. 

Cu tine 

Cu tine viaţa mea se luminează, 
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi...

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.


 Adrian Paunescu

Cel mai frumos Mos Neculai din viata mea...

http://www.trilulilu.ro/nicolus/9fe2ed45c2e617

Simt nevoia sa-l daruiesc! Si mosul, asa cum il cunosc, va aprecia gestul.

,,Baga-ti mintile-n cap...si treci la guvernare"

   Da, m-am linistit. Pentru scurta vreme, ce-i drept, m-am speriat ca inca un plan diabolic clamat de pedelisti ar putea sa prinda contur. Si imi fac mea culpa ca am putut crede ca PNL care este cel mai matur si mai inteligent partid din Romania ar putea sa cada intr-o capcana intinsa de cine? Nu vreau sa continui decat in gand aceasta fraza. Pe liberali nu-i poate pacali decat cineva care se afla cel putin pe acelasi nivel ca si ei. Si nu procentual vorbind. Cateodata chiar nu conteaza marimea, nici chiar in politica. Atitudinea insa nu poate trece neobservata. Nu vreau si nici nu am calitatea sa comentez pozitia d-lui Tariceanu pe care il stimez foarte mult pentru felul in care l-a ,,strunit" pe Basescu cat a fost la guvernare. In schimb vreau sa salut prestatia d-lui Antonescu care a pozitionat foarte corect si transant partidul in noile conditii create. Crin se dovedeste nu numai un foarte bun comunicator dar si un negociator pe masura. Si vede aliantele politice intr-un mod foarte clar. E o noutate in politica romaneasca pentru ca reuseste sa dea impresia ca se poate alia cu oricine fara a-si pierde identitatea politica. E un lucru care ar trebui inteles de toti politicienii in primul rand in conditiile acestei democratii consensuale si, mai apoi, sa-l faca cunoscut si inteles electoratului. Aliantele sunt considerate in Romania tradari, cel putin a uneia dintre parti. Cred ca ar trebui sa intelegem ca rostul partidelor politice e sa conduca, macar din cand in cand. Vorba d-lui Vosganian:,,A acuza un partid ca vrea sa guverneze e ca si cum l-ai acuza ca s-a infiintat." Corect. Treaba asta cu aliantele seamana cu fotbalul daca vreti, care este totusi un sport atunci cand e guvernat de fair-play. Joaca fiecare la echipa lui, se intalnesc la meciuri unde se lupta pe viata si pe moarte ca sa castige iar a doua zi merg cu totii sa joace la nationala. Unde e problema? Problema poate aparea la cei care joaca prost, necistit si fac blaturi. La cei care joaca in aceeasi echipa si dau la ,,gioale" de cate ori au ocazia pentru ca ieri erau adversari la echipa de club.

    Ceea ce ma amuza grozav este stilul de negociere din PDL. Nu numai ca nu au inteles nimic din greselile (cam multe) din ultimii ani, dar se pare ca se adancesc intr-un mod din ce in ce mai deplorabil de a face politica. Cand l-am auzit astazi pe Boc adresandu-se liberalilor cu fraza ,,Politicienii sa-si bage mintile in cap si sa vina sa facem guvernul" (citat aproximativ, dar care nu denatureaza sensul), m-a pufnit rasul. Si mi-am adus aminte de comparatia PNL cu o domnisoara curtata. Eu cred ca nu-i tocmai domnisoara, e femeie in toata firea care stie ce vrea. A fost si maritata cu PDL dar n-a mers. A divortat amiabil din punctule ei de vedere. Si si-a vazut de drum, maturizandu-se si mai mult. Si ce face PDL dupa un an? Vine precum fostul sot frustrat si-i cere, injurand printre dinti, sa-si bage mintile in cap si sa se intoarca acasa. Nu ca ar muri de dorul ei dar nu poate tine casa singur. Si au un copil de crescut. Si ce-i spune fosta? In primul rand ca intre ei s-a rupt orice legatura fireasca. Ca i-ar fi foarte greu sa mai traiasca cu el sub acelasi acoperis. Ca poate oricand sa aiba alta relatie (pe care el a impiedicat-o cat a putut). Dar ca e responsabila si matura si vede cum casa se duce de rapa si copilul e tot mai amarat si pentru asta ar putea sa se intoarca. Dar sa nu se astepte la cine stie ce prestatii conjugale, la iubiri reinviate, la supunere casnica si, in general, la tot ce a dus la ruptura candva. Interesant. Vom trai si vom vedea.

  

Al doilea referendum. Lovitura de gratie

   Dupa ce a pacalit destui romani cu ideea referendumului din turul I , romani care, cu cat erau mai neinformati, cu atat erau mai inversunati (acestea fiind impresii cat se poate de reale din sectiile de votare), Basescu ne-a dat lovitura de gratie in turul II. Si a fost tot un referendum dupa parerea mea pentru ca intrebarea potrivita ar fi fost: ,,Sunteti de acord ca d-l Traian Basescu sa ramana presedintele Romaniei?" O intrebare la care s-ar fi raspuns cu da sau nu in proportii asemanatoare cu rezultatele obtinute. Si probabil multi romani nici n-ar fi observat vreo diferenta sau ceva neobisnuit. Si acesti multi romani sunt cei care au votat negativ fara a avea neaparat vreun argument sau cei al caror vot a fost cuantificat in cativa banuti si ceva merinde. Trebuie sa recunoastem ca semenii nostri infometati au decis pentru noi si acest lucru nu e prima data cand se intampla. La fel cum diaspora a crezut ca voteaza anticomunismul nestiind ca durerile actuale ale Romaniei pe care ei au parasit-o sunt mult mai mari si de cu totul alta natura. Si votul unora si al celorlalti e valid si noi nu putem comenta sau contesta. Asta o pot face in schimb cei care au argumente ca dincolo de manipulare este furt.
    Privind in urma la aceasta campanie imi dau seama ca toti actorii, indiferent de interese si orientari, au contribuit la situatia in care suntem azi, aceea de a avea perspectiva a inca 5 ani cu Basescu presedinte. Orice discurs de campanie, indiferent de intentia initiala de a prezenta poate un program, principii, solutii, ajungea inevitabil la subiectul Basescu. Nefiind un personaj care sa fie in stare sa genereze un trend pozitiv, el ramane exemplul cel mai convingator ca publicitatea negativa iti poate aduce cam tot atatea foloase sau chiar mai multe decat o campanie bine structurata si care, culmea, ar fi costat mult mai mult. Inclin sa cred ca de la un punct incolo Basescu a fost constient de acest lucru si l-a folosit din plin. Nu s-a mai obosit sa faca cine stie ce campanie constructiva pentru ca anticampania il aducea constant in atentia publicului. A functionat pe principiul ,,Un nebun arunca o piatra si o gramada de intelepti se chinuie sa o scoata".
   Nu am putut sa numesc victorie ceea ce s-a intamplat duminica pentru ca nu a fost, nici macar pentru ei. Nu tu sampanii, manifestari de bucurie, nimic din ceea ce ar prefigura o victorie. Un steag stramb fluturat in chip bizar de presedinte in seara alegerilor. De fapt fluturat e impropriu spus, pentru ca impresia pe care o dadea era ca se agata de acel steag precum Tarzan de o liana.
   Gata! Nu mai vreau sa vorbesc despre acest personaj. Si ce daca imi va fi presedinte inca 5 ani? Si ce daca va lua decizii care imi vor afecta direct modul de viata? Si ce daca va continua sa ignore toate legile care nu-i convin incepand cu Constitutia? Ma voi preface ca nu exista, ca mi-e bine in tara mea si ca am un viitor luminos. Dar oare voi reusi?

Rosu plus galben nu da totdeauna in portocaliu

   Am fost ieri la miting. Mi-am pus esarfa galbena si m-am dus. Cu oarecare strangeri de inima. Nu pentru ca era un miting PSD, ci pentru ca purtam insemne liberale si ma simteam vizata. Pentru prima data am luat in calcul posibilitatea de a fi agresata in cadrul unei asemenea manifestari. Ceea ce s-a intamplat la Timisoara de 1 decembrie ne face sa ne dorim ca aceste cateva zile pana la alegeri sa treaca cat mai repede. Desi nebunia celor care orchestreaza asa ceva nu poate trece brusc. Si indiferent de rezultat inca vom mai suporta pe pielea si pe nervii nostri destule aberatii portocalii.
   Revenind la mitingul de ieri, il pot considera reusit fara a fi neaparat subiectiva. Atmosfera a fost copia fidela a intelegerii dintre cei doi politicieni, fiind inca o dovada a faptului ca liderii unor grupuri, mai mari sau mai mici, pot imprima acestora o anume conduita. Asa cum liderul suprem al romanilor a reusit sa scoata ,,spontan'' in strada, de ziua nationala, grupuri de oameni care s-au manifestat in acest fel dupa 20 ani de democratie.
   Se puteau distinge foarte bine in marea de oameni din Sala Polivalenta cele doua pete de culoare. Era de fapt o mare rosie cu pete galbene. Bine definite. Toti liberalii pe care i-am intalnit spuneau acelasi lucru: ca vor sa poarte ceva galben pentru a se distinge. Semn de asumare a unei identitati care le face cinste si, in acelasi timp a unei optiuni recente. Cele doua culori nu s-au amestecat prea tare pentru ca era riscul de a se transforma in portocaliu (in fond, daca stam bine sa ne gandim, portocaliul se potriveste foarte bine, fiind definitoriu pentru acest partid format in egala masura din fosti social-democrati si liberali care au ,,zburat'' spre zari mai senine). Distinctia dintre cele doua grupuri nu avea urme de frustrari (poate doar sporadic, pe fetele unor liberali), de incrancenari sau orice alte sentimente pe care le-am citit pe alte fete cu doar o zi inainte. Oamenii erau destul de linistiti, poate nu prea entuziasti si asta poate fi un semn de oboseala la sfarsitul unei campanii destul de agitate. Mi s-a parut o atmosfera normala, asa cum de fapt ne dorim cu totii dupa 5 ani de zbucium. Si o atmosfera in acord cu mesajele transmise.
 

Combinari de trei luate cate doua

   Am ajuns la concluzia ca de fapt toata politica de zi cu zi nu e decat o matematica simpla. Ma rog, simpla atat cat iti permite nivelul de intelegere atat a politicii cat si a matematicii. Tot asistand la toate framantarile si jocurile de pe scena politica mi-au venit brusc in minte trei cuvinte: permutari, aranjamente, combinari. O potrivire mai perfecta nici ca se putea. Iar daca permutarile sunt o a doua natura pentru multi politicieni (nu cred ca toti), aranjamentele sunt aproape parte din fisa postului, combinarile apar ca o necesitate in momente de rascruce cum e acesta cand trebuie sa guvernezi si constati ca n-ai cu cine. Sunt trei forte care conteaza in politica damboviteana. Nu le mai numesc ca vi s-au ros urechile. Sa guverneze toate trei e un nonsens pentru ca nu are haz. Romanului daca ii dai paine fara circ se plictiseste. Atunci se combinara cate doua. Cate posibilitati sunt? Am aplicat eu formula, nu va mai obositi. Trei. Cate s-au fumat deja? Doua. Atunci ce ne-a mai ramas decat sa o incercam si pe a treia ca doar n-o fi bai. Sau da? Se pare ca da, judecand dupa ce s-a intamplat azi la Timisoara.